Într-un
cartier din Târgu-Jiu era o biserică la care îmi plăcea foarte mult să merg. Mă
duceam în fiecare duminică la slujbă. Biserica avea la intrare pe o tăbliță niște
reguli, una dintre reguli spunea că femeile trebuie să fie îmbrăcate decent și să
aibă capul acoperit. Într-o zi, am intrat din greșeală fără să îmi pun ceva pe
cap, iar părintele a venit spre mine și mi-a zis să merg cu el să îmi arate ce
scria pe tăblița de la intrare. În acel moment mi-a venit să intru în pământ de
rușine.
La câteva
luni după incident, mă pregăteam să plec în vacanță în Grecia, eram într-o stare
euforică, probam costume de baie, fericită că plec într-un loc cu soare și căldură.
Sună cineva la ușă, nu răspund, insistă de mai multe ori, deranjată, așa cum
eram îmbrăcată în costum de baie, deschid ușa larg, fără să mă uit pe vizor și
încremenesc de rușine… în fața ușii mele era Părintele Duhovnic care venea cu
Boboteaza.
A trecut
foarte mult timp de când nu am mai mers la biserică și într-o zi treceam pe
lângă biserică și m-a strigat o voce pe care o cunoșteam, era Părintele Duhovnic.
M-a întrebat de ce nu mai trec pe la biserică, am lăsat capul în pământ și am răspuns
cu jumătate de gură. Părintele mi-a spus că el a uitat ce s-a întâmplat și mi-a
zis că mă așteaptă să vin în Casa Domnului.
Larisa Vasilica
Șerbănoiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu