Pisicuța din parc

Parcul Central din Târgu Jiu este un parc foarte frumos. El este cunoscut în primul rând datorită operelor lui Constantin Brâncuși: “Masa Tăcerii” și “Poarta Sărutului”. Am foarte multe amintiri plăcute și amuzante legate de acest loc minunat din orașul meu.

Într-o zi călduroasă de vară, prietenele mele și cu mine ne-am hotărât să mergem prin parc deoarece acolo era umbră și liniște. În timp ce ne plimbam ni s-a părut că auzim o pisică mieunând. Ne-am oprit și am început să ne uităm în stânga și în dreapta, dar, nicăieri nu vedeam o pisică. La un moment dat am văzut că se mișca ceva într-un copac. Ne-am apropiat și am văzut o pisicuță stând speriată pe ramura unui copac. Primul gând care ne-a trecut prin minte a fost să ne urcăm în copac, dar copacul era destul de înalt și niciuna dintre noi nu s-a încumetat să se cațere.

Însă pisicuța a fost norocoasă, pentru că în timp ce noi ne gândeam la altă soluție, un coleg de-al nostru a trecut întâmplător pe acolo și l-am rugat să ne ajute să dăm pisicuța jos din copac. Câțiva oameni stăteau în jurul copacului așteptând să vadă ce se întâmplă. Colegul nostru curajos s-a urcat în copac și a reușit să ia pisica de acolo. Noi ne-am bucurat foarte tare când am văzut că pisica era sănătoasă. Una dintre prietenele mele s-a oferit să adopte pisicuța pentru bunica ei. Bunica ei a fost foarte fericită atunci când a văzut cât de frumoasă este pisicuța și i-a pus numele Miți.

Am văzut în multe filme întâmplări asemănătoare cu aceasta și la început nu mi-a venit să cred că tocmai noi am văzut o pisică în pericol și care trebuia să fie salvată dintr-un copac. În majoritatea filmelor, pisica era salvată de un pompier, în cazul nostru a fost nevoie doar de un băiat curajos.

Au trecut aproape 3 ani de atunci, pisica salvată de noi a crescut, dar a rămas la fel de simpatică cum a fost când am văzut-o noi prima oară.

                                                           Nicoleta-Alexandra Bîcoi