Având
în vedere copilăria minunată de care am avut parte m-am decis să aștern pe
câteva pagini de hârtie mici însemnări, gânduri, memorii care îmi trezesc
emoții puternice de fiecare dată când mi le reamintesc.
Am
copilărit în Târgu–Jiu, un oraș cu o istorie bogată, cu un tezaur folcloric și
artistic aparte, renumit și apreciat printre străini datorită bogățiilor
sale.
În mod
surprinzător viața dincolo de aparențe, viața locuitorilor este una liniștită,
ce domină prin simplitate și bunătate.
Târgu-Jiu
este locul unde m-am născut, am copilărit, am învățat, motive pentru care va
avea mereu un loc aparte în inima mea.
Când
mă gândesc la Târgu–Jiu îmi apar în minte experiențele personale, unice și speciale,
momentele amuzante alături de colegi și de familie, imaginea tomnatică a unei
străzi din cartier, centrul într-o zi de iarnă…
De
câte ori trec prin fața unei anumite cofetării îmi amintesc cu drag de fiecare
aniversare petrecută acolo, de fiecare întâlnire cu colegii. De câte ori trec
pe lângă fosta mea școală îmi aduc aminte cu lacrimi de fericire de fosta mea
clasă, de fiecare prostie pe care am făcut-o, de fiecare notă mică pe care am
obținut-o și de fiecare excursie în care am fost. Acum fiind o adevărată
liceeană, depășind stadiul de boboc și acomodându-mă cu toți profesorii pot
spune cu mâna pe inimă că liceul… ei bine… este o perioadă GREA. Dar din câte
am auzit cele mai grele experiențe sunt pe de o parte și cele mai frumoase.
Sunt mândră că peste câțiva ani, după ce o să termin liceul o să am cu ce să mă
mândresc. Mai este mult însă până atunci… multe note de luat, examene de dat,
concursuri de câștigat și prietenii de legat.
Să
vorbesc acum și despre imaginea orașului filtrată prin proprii mei ochi. Să mă
gândesc ce văd… o stradă liniștită într-o după-amiază caldă de toamnă… strada
copilăriei mele, cartierul în care locuiesc, văd apoi centrul orașului într-o
seară târzie de vară când mulțimile de tineri și copii dau viață fundalului
citadin… privită din ansamblu această imagine pare o variantă modernă a
tradiționalelor seri în care satele erau animate de chiuiturile și jocul
tinerilor. Mai văd teatrul, Parcul Central, insula orașului și imaginea Jiului
sub lumina asfințitului, mai văd de asemenea familia mea împreună, sora mea
jucându-se cu câinele, părinții și bunicii stau la masă, vorbind tare și râzând
din suflet și pe mine, fericită că am parte de astfel de momente.
Nu pot
să spun că Târgu-Jiu este cel mai minunat oraș din lume, însă în sufletul meu
este sinonim cuvântului acasă, omonim
cuvântului familie și antonimul
cuvântului răutate, este și mereu va
fi o parte a persoanei care am devenit, o parte a omului care pășește pe noi
meleaguri pornind dintr-o lume specială. Oricât de departe voi ajunge în viață,
mă voi lăsa purtată de inspirație, orice decizie voi lua, voi fi fericită că am
avut drept mentori niște oameni speciali.
Mereu
îmi voi aminti cu drag de acest oraș, de toate străzile și clădirile lui, de
toate persoanele dragi mie, în special de familia mea și voi fi mereu
recunoscătoare că am avut parte de o asemenea copilărie.
Andreea Bălăeț
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu