“Copilăria este
o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din
întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare. Copilăria se termină
atunci când lucrurile încetează să ne mai mire.” Eugene Ionesco
Ștefania-Denisa Ionescu
Copilăria
mea era mereu în alergare. Nu stăteam locului, nu dormeam după-amiaza, nu voiam
să mănânc și iubeam să merg în “expediții” de elucidare a misterelor din Târgu
Jiu. Nu am reușit niciodată să mă întorc acasă cu satisfacția deplină că am
descoperit întregul oraș, ci predominant în urma unei “aventuri” erau zecile de
întrebări apărute pe baza noilor “teritorii cucerite”. Astfel, copilăria mea se
conforma ideii lui Lucian Blaga “Datoria noastră în faţa unui adevărat
mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim aşa mult încât să-l prefacem într-un
mister şi mai mare”, din păcate pentru binele familiei mele.
Vacanțele mi le petreceam la bunici, în apropierea
Parcului Central, pe malul Jiului. Aveam o curte mică de unde puteam sa
analizez “cel mai mare mister al copilăriei mele” – Dealul Târgului. Tot
contemplând dealul, în minte mi-a apărut un gând “Astăzi merg în expediție!” M-am
echipat pentru aventură de grabă: mi-am luat bicicleta și o sticlă cu apă, semn
că va fi o călătorie pe cinste și de lungă durată și am pornit la drum.
Pe parcursul călătoriei am descoperit locuri noi,
“perfecte pentru explorări viitoare”, precum un pod șubred și instabil ce făcea
legătura între malurile Jiului sau zvonul unei păduri sărac presărată cu pomi în
care se zbătea mitul unei “șezători” de “origini necunoscute”. Am fost nevoită
să îmi notez în “Jurnalul de călătorie” toate aceste lucruri pentru a le
verifica cu altă ocazie, lângă multe alte lucruri care m-au impresionat în
aventură, dar nu mi le amintesc suficient de clar pentru a le relata. Când am
ajuns la destinație am realizat că Dealul Târgului era un deal ca oricare
altul, exact cum îl vedeam din grădina bunicii, dar satisfacția îndeplinirii
misiunii m-a făcut să fiu “cel mai fericit dintre pământeni”. M-am întors acasă
înainte de lăsarea serii, iar absența mea nu a fost sesizată.
În noaptea aceea am visat că exploram noile teritorii
notate în “Jurnalul de călătorie”. Era un semn clar! Era necesar să întocmesc
un plan de călătorie și să pornesc într-o nouă aventură cât de curând. Ștefania-Denisa Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu