Fărâmă din copilăria mea

O

 amintire din copilărie?

 Hmm, îmi amintesc cum odată, când întindea mama rufele pe balcon, eu ca un copil  cuminte ce eram, mă jucam prin casă şi nu ştiu cum am alergat până la ea şi când să  ajung pe balcon, tocul de la uşă fiind puţin înalt şi geamul deschis, m-am împiedicat. Din păcate, am aterizat cu gura pe dunga de la geam şi m-am lovit aşa de rău încât mi-am pierdut primul dinte din faţă, partea dreaptă... Aveam vreo 5-6 ani atunci şi a trebuit să stau aşa, fără dinte, până în clasa a V-a când au început să îmi dea dinţii cei noi. S-au făcut multe glume pe seama mea, la unele am râs, pe altele le-am trecut cu vederea.

                        În prezent, au uitat toţi, dar eu când îmi amintesc, îmi vine mereu să râd.

                                                           

                                              Victor Marinel Tudorescu